Maica Domnului

Iti recomand o carte superba care te va ajuta sa o cunosti pe Maica Domnului. Se numeste "Viata Maicii Domnului" si este scrisa de Nicodim Mandita. Este o carte speciala, care iti va bucura sufletul atunci cand o vei citi. Este bine ca atunci cand te rogi la cineva sa stii mai multe detalii despre acea entitate. Puterea rugaciunii va fi mai mare, va veni din suflet, iar raspunsurile vor fi pe masura.

Pe Maica Domnului o regasim in toate religiile sub diferite denumiri, asa cum il gasim si pe Dumnezeu. Ea este mai presus de orice alte creatii ale lui Dumnezeu. Este acolo, cu Sfanta Treime. Ea este Imparateasa Ingerilor, mai presus de serafimi si de heruvimi. Ea se roaga in continuu Domnului Iisus Hristos sa ne ierte pacatele. Domnul Iisus Hristos nu ii poate refuza nimic Maicii Domnului.

Voi incerca in cateva cuvinte sa va vorbesc despre Maica Domnului, desi este greu sa sintetizezi ceva. De aceea revin cu recomandarea sa cititi acea carte. Voi incerca sa punctez momente mai putin cunoscute din Viata Maicii Domnului si anume ce s-a intamplat cu ea inainte de a-L naste pe Domnul Iisus Hristos, nasterea si copilaria ei.

Despre Sfintii Parinti Ioachim si Ana, parintii Maicii Domnului, multe s-au scris. Ei proveneau din neamuri alese: Sfantul si Dreptul Ioachim se tragea din neamul Regelui David; Sfanta si Dreapta Ana se tragea din neamul lui Aaron, fratele lui Moise. Sfanta si Dreapta Ana avea alte doua surori, Salomeea si Sovia. Sovia a nascut pe Elisabeta, mama Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul.

Sotii Ana si Ioachim era mult iubitori de Dumnezeu, erau instariti dar in acelasi timp milostivi, darnici si duceau o viata curata, sfanta, cum rar se intampla intre cei instariti. Insa aveau o mare tristete, pentru ca ajunsi la batranete nu aveau copii. Iar in acele vremuri se considera ca cei care nu aveau copii erau pedepsiti oarecum de Dumnezeu pentru pacate ascunse si grele. De aceea, locul lor in biserica era intotdeauna in spate, darurile lor aduse la biserica erau primite abia dupa ce se primeau jertfele de la cei care aveau copii; nimeni nu manca la masa cu ei. Si mult se rugau cei doi parinti si cu mare tristete la Dumnezeu, ca sa poata avea copii.

La un mare praznic, Dreptul Ioachim a indraznit sa aduca mari jertfe inaintea celor care aveau copii si atunci arhiereul, de fata cu toata lumea, i-a spus: "Nu se cade noua a primi din mainile tale daruri, fiindca sunteti sterpi, fara de copii, deci lipsiti de Dumnezeiasca binecuvantare pentru oarecare pacate tainuite ale voastre. Ramai a-ti da darurile tale la urma tuturor evreilor cu copii, dupa randuiala noastra bisericeasca."

Si tot atunci, unul dintre evreii cu copii l-a umilit si mai mult cu vorbe grele: "Pentru ce tu, sterp fiind, apuci inainte de noi, parinti cu copii, ca sa aduci darurile tale inaintea lui Dumnezeu? Au nu vezi tu cat de netrebnic esti a-ti aduce jertfele cu noi, odata ce stii ca n-ai lasat urmasi in Israel ca noi?"

Dupa aceasta intamplare, dreptul Ioahim tare s-a mahnit si a hotarat sa plece in pustiu, departe de oameni, sa isi aline durerea; si a varsat lacrimi fierbinti in fata lui Dumnezeu, rugandu-L sa ii ajute sa aiba copii si plangadu-si umilinta de la templu. Pe Dreapta Ana a lasat-o acasa, spunandu-i sa se roage in gradina la Dumnezeu sa le daruiasca si lor copii.

Intr-una din astfel de zile pline de mahnire si de lacrimi fierbinti, dreptei Ana i s-a aratat Arhanghelul Gabriel spunandu-i :"Ano, Ano, s-a auzit rugaciunea ta. Suspinurile tale au strabatut norii si treptele cerurilor; iar lacrimile tale fierbinti au ajuns inaintea lui Dumnezeu. Iata, tu vei zamisli si vei naste o Fiica, cea preabinecuvantata.Pentru aceasta se vor binecuvanta toate semintiile pamantului si printr-Insa se va darui mantuire lumii. Numele Fiicei acesteia ce o vei zamisli si naste va fi MARIA."

Dupa ce i s-a aratat Anei, arhanghelul Gabriel s-a aratat si mahnitului Ioachim in pustiu, spunandu-i :" Bucura-te Ioachime si te veseleste, eu sunt trimis a-ti aduce pace si mangaiere. Eu sunt ingerul lui Dumnezeu si am venit sa iti vestesc bucurie mare. Femeia ta va zamisli si va naste o Fecioara. Aceasta va fi cea mai aleasa dintre toate fecioarele si femeile pamantului, ca va zamisli si va naste pe Imparatul Universal al lumii, pe Fiul Celui Viu, pe Dumnezeu-Cuvantul. De acum lasa scarba ta si paraseste amaraciunea sufletului tau, ca a auzit Dumnezeu rugaciunea ta. Increde-te in cuvantul meu si multumeste lui Dumnezeu. Spre incredintare temeinica, acesta sa-ti fie semnul adevaratei si bunei mele vestiri: Mergi la Ierusalim la Biserica Domnului; acolo vei afla la portile cele de aur pe sotia ta Ana, careia aceeasi i s-a vestit ca si tie."

Si uite asa Dumnezeu a lucrat si a biruit firea, a dezlegat legaturile nerodiei si a dat Dreptilor Ioachim si Ana, la o varsta inaintata, pe Maica Domnului, aratand astfel puterea Sa precum si scopul inalt al conlucrarii la mantuirea lumii.

Multa bucurie a fost la nasterea Preasfintei Fecioare, si pe pamant, si in ceruri. Ingerii, vazand darurile alese si puternice ale celei nou nascute, se mirau si se intrebau :"Cine este aceasta minunata, care apare in calea vietii omenesti inzestrata cu atatea minunate si imbelsugate Daruri?....Aceasta este Imparateasa Cerului si a Pamantului, bucuria ingerilor si mangaierea oamenilor."


Cand a implinit trei ani, parintii Maicii Domnului au adus-o la Templu (Biserica Domnului), incredintand-o Domnului, pentru a o pregati in lucrarea ce o avea cu ea. Arhiereul Zaharia a primit-o pe Prunca Maria cu multa smerenie stiind cele ce vor urma si spre mirarea tuturor a dus-o pe Prunca in altar adica in Sfanta Sfintelor. In Sfanta Sfintelor era chivotul de aur cu cei doi Heruvimi care umbreau Altarul. Iar acolo, in Sfanta Sfintelor, nu era ingaduit a intra nici femeilor, nici barbatilor, nici preotilor, ci doar arhiereului, o singura data pe an. Doar Preasfintei Fecioare Maria i s-a dat invoire arhiereasca, dupa porunca lui Dumnezeu, a intra in Sfanta Sfintelor si a se ruga Domnului.

Fecioara Maria a petrecut la templu 12 ani, rugandu-se, cercetand cu atentie scripturile si deprinzand lucrul mainilor (cusutul, toarcerea lanei). Ea primea zilnic hrana insa o impartea saracilor deoarece ea ajunsese la o asa sfintenie ca era hranita din mainile ingerilor cu paine cereasca si cu o hrana straina si nestricacioasa, nevazuta de ochii nemuritorilor. Rugaciunile le facea in Sfanta Sfintelor unde doar ea intra, iar acestea treptat au ocupat o mai mare parte din timpul ei. Arhiereul Zaharia intrand intr-o zi in Sfanta Sfintelor dupa oranduielile lor, a fost cuprins de mirare si de bucurie sa vada acolo pogorandu-se din inaltimi pe un nor ingerul Domnului, Arhanghelul Gabriel, aducandu-i hrana cereasca Fecioarei si vorbind cu Ea. Se pare ca doar Domnul si Arhaghelul Gabriel stiau exact ceea ce avea sa se intample cu Fecioara, ceilalti stiind doar din mesajele primite de dreptii Ioachim si Ana.

La acele vremuri era mai cinstita casatoria decat fecioria si intr-o zi, citind Fecioara cartea Proorocului Isaia in care scria :"Iata Fecioara in pantece va avea si va naste Fiu si vor chema numele Lui "Emanuel", ea s-a oprit din citit, s-a aruncat cu fata la pamant si s-a rugat Domnului spunand:

" Doamne Dumnezeul cerului si al pamantului, ce fericita si mult slavita va fi Fecioara aceea care se va invrednici de acest Mare Dar…..Cat de fericita m-as simti daca m-ai invrednici si pe Mine sa fiu macar cea mai umila slujnica a acelei Fecioare preaslavite!"


Cand Fecioara a ajuns la varsta de 14 ani, Arhiereul si preotii i-au poruncit sa mearga in lume si sa se casatoreasca. Ea era deja orfana, parintii ei murisera si le-a spus preotilor ca ea fusese inchinata dinainte de nasterea ei de catre parinti slujirii lui Dumnezeu si ca si ea insasi a fagaduit lui Dumnezeu ca va trai toata viata in cea mai curata si sfanta feciorie. Acest lucru nu se mai intamplase pana atunci si atunci preotii incercand sa urmeze si Legea (de a o da spre casatorie) dar si fagaduinta Fecioarei si stiind ca nu puteau sili la casatorie o fecioara ce isi fagaduise fecioria pentru totdeauna lui Dumnezeu, s-au sfatuit indelung, pentru ca nu vroiau sa il manie pe Dumnezeu. S-au rugat la Chivotul Sfant sa se arate Voia Domnului si au hotarat sa caute un barbat vrednic caruia sa-i incredinteze pe Sfanta Fecioara sub randuiala si chipul insotirii (logodnei), pentru pazirea Fecioarei. Au ales 12 barbati fara femei, acestia au lasat toiagele lor in Sfantul Altar si cel al carui toiag se va inverzi, era cel ales sa fie logodnicul Fecioarei. Si astfel toiagul lui Iosif, a fost cel care s-a inverzit si pe acest toiag s-a asezat si o porumbita, pentru ca totul sa fie fara de indoiala. Dreptul Iosif era un barbat cu frica de Dumnezeu, in varsta de 84 de ani.

Tare mahnita a fost Fecioara si tare se temea sa nu i se faca vreo strambatate, insa i s-a explicat ca Bunul Iosif fusese cel randuit de Dumnezeu pentru a o lua in logodna si a-i pazi fecioria, nu spre insotire trupeasca. Atunci Fecioara a acceptat sa se logodeasca si astfel Sfantul Iosif era barbatul ei, numai cu parerea pentru lume, insa el de fapt era pazitorul fecioriei Mariei.

Sfantul Iosif era vaduv si avea copii ramasi dupa moartea sotiei sale, insa Fecioara ajunsa in casa lui isi acoperea mai tot timpul cu rugaciuni si cu studiul Dumnezeiestilor Scripturi, al psalmilor si al proorociilor. Nu iesea din casa, nu vorbea cu lumea, in afara de cei din casa, dar si atunci cate un cuvant si doar cand era cazul.

Dumnezeu a dat ca Fecioara sa fie logodita cu Sfantul Iosif din mai multe motive. In primul rand de cand a aparut proorocia lui Isaia referitoare la Fecioara in pantece care "va avea si va naste Fiu si vor chema numele Lui "Emanuel", diavolul urmarea toate fecioarele pentru a avea grija sa nu se intample profetia. Astfel, logodna dintre Fecioara si Sfantul Iosif a scos-o pe Fecioara din supravegherea diavolului. Apoi, in acele vremuri, daca un copil se nastea fara tata, el nu era primit in adunarile evreiesti si nu avea drepturi in societate ca toti ceilalti copii. Apoi, Dumnezeu a vrut ca pruncul sa fie ocrotit, ingrijit si hranit de Iosif. Si nu in ultimul rand, Fecioara daca ar fi nascut prunc fara sa fie casatorita ar fi fost hulita si clevetita de oameni. Iar Sfantul Iosif a fost considerat de Dumnezeu un om demn si curat, modest si muncitor, care ar fi putut sa fie un tata pamantesc in fata oamenilor pentru pruncul Iisus.

Astfel, asa cum stim, Adam a fost protoparintele omenirii vechi, creat de Dumnezeu cu tarana din pamant si sufland intr-insul suflet viu si era nevoie ca Omul nou, Fiul, sa primeasca o picatura de sange din omenire, adica din corpul Fecioarei Maria, pregatita pentru aceasta lucrare, inca de mica. Insa era nevoie de consimtamantul Fecioarei. Si astfel, Arhanghelul Gabriel a fost trimis Fecioarei sa vesteasca Voia Sfintei Treimi. Pentru ca asa cum stim, Dumnezeu nu isi impune Voia ci iti cere consimtamantul, prin Legea Liberului Arbitru.

Si pe cand Fecioara se ruga Domnului, avand Sfintele Scripturi langa ea, Arhanghelul Gabriel a intrat in camera in care era si i-a spus foarte linistit: "Bucura-te ceea ce esti plina de Dar, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei..". Fecioara s-a temut, pentru ca ea era obisnuita cu ingerii care i se aratau si o hraneau la Templu, insa Arhanghelul de aceasta data era de o stralucire aparte si cu o aparitie mult superioara ingerilor din Sfanta Sfintelor. Si plin de veselie, Arhanghelul a continuat: "Nu te teme Marie, ca ai aflat Har inaintea lui Dumnezeu. Si iata vei zamisli in pantece si vei naste Fiu, si vei chema Numele Lui: Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui PreaInalt Se va chema. Si Ii va da lui Domnul Dumnezeu Scaunul lui David si imparatia Lui nu va avea sfarsit." Insa Fecioara era prea mult tulburata pentru ca era foarte modesta si se simtea mica si nedemna si, mai presus de toate, fagaduise a ramane Fecioara pentru totdeauna. Si atunci a spus catre Gabriel: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce de barbat nu stiu?! Spune-mi chipul nasterii, o, Voievodule ingeresc si vei afla inima mea gata spre implinirea voii lui Dumnezeu, fiindca eu doresc un Rod ca Acesta fara stricarea Fecioriei. Cum va fi aceasta? Caci eu am citit mai inainte cum ca o Fecioara va zamisli, dar n-am aflat in ce chip va zamisli fecioara aceea. Eu imi reamintesc bine ca am citit acel proorocesc cuvant: "Iata….fecioara in pantece va avea...", dar cum va avea si sa ramana fecioara, nu ma pricep…!"

Si atunci Arhanghelul Gabriel, plecandu-se cu deosebit respect inaintea Ei, ca inaintea Imparatesei Cerului si a Pamantului, i-a linistit sufletul descoperindu-i desavarsit aceasta Taina Dumnezeiasca: "Duhul Sfant Se va pogori peste Tine si puterea Celui Preainalt Te va umbri. Pentru aceasta si Sfantul Care Se va naste din Tine, Se va chema Fiul Lui Dumnezeu. …."

Aceste cuvinte linistindu-i sufletul, Fecioara a consimtit: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa Cuvantul Tau." Cand Dumnezeu a spus in timpul Creatiei: "Fie", a fost creat Universul. Cand Fecioara a spus "Fie", Duhul Sfant S-a pogorat din Ceruri asupra Ei, umbrind-o iar Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu S-a Intrupat. Acesta este momentul in care Iisus, Cuvantul lui Dumnezeu, care exista inca de la inceputuri S-a intrupat. Prin puterea Sa, Cuvantul si-a alcatuit din sangele ei Prea Curat Trup insufletit. Patrunzand in trupul ei, Cuvantul lui Dumnezeu si-a construit din sangele ei corp, cu Suflet rational si cugetator.

Sfantul Iosif a fost foarte neincrezator in cuvintele Fecioarei fiind om cu trup pe pamant insa temator de Dumnezeu fiind, nu a alungat-o pe Fecioara ci a cautat sa o lase pe ascuns si sa plece. Era foarte framantat pentru ca el stia ca trebuie sa apere fecioria Mariei si nu putea sa inteleaga cele ce se intamplasera. Atunci, Ingerul Domnului i-a aparut in vis si i-a spus: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria femei ta, ca ce s-a zamislit intru dansa din Duhul Sfant este. Si va naste Fiu si vei chema Numele Lui IISUS, ca Acesta va mantui pe poporul Sau de pacate." Si astfel Iosif s-a linisit si a avut grija de Fecioara si i-a fost alaturi si la nastere care tot prin minune a fost infaptuita, Fecioara Maria ramanad fecioara si dupa nastere. Pentru ca asa cum Iisus a trecut prin usi fara sa desfaca lacatele atunci cand s-a aratat Apostolilor, asa a iesit si din Maica Sa, ea ramananad pururea Fecioara si fara a cunoaste durerile nasterii.

Si multe s-ar putea scrie, despre minunile Maicii Domnului, despre Muntele Athos care este Gradina Maicii Domnului, despre trecerea la Domnul a Maicii Domnului si minunile care au avut loc atunci precum si despre toate miracolele realizate de Maica cea Buna dupa ce a ajuns langa Sfanta Treime. Eu am surprins doar cateva pasaje din aceasta carte, amanunte care nu sunt atat de bine cunoscute oamenilor. Va invit sa cititi aceste lucruri minunate care va vor ajuta sa intelegeti mai bine pe PreaCurata careia de multe ori va rugati si care va ajuta in atat de multe si minunate feluri.

Maica Domnului pentru mine este aparte. Este o Minune pe care atunci cand o rogi ceva, iti aduce miracole in viata. Poti sa plangi langa ea cand esti trist, sa ii spui problemele tale, poti sa o rogi sa te ajute, sa te protejeze. Te vei simti diferit. Vei simti ca cineva sta langa tine si te asculta. O poti bucura citindu-i acatiste. Las-o pe ea sa isi aleaga acatistul pe care il doreste. Vei vedea ca ce alege ea iti trebuie tie. Exista un Buchetar de Acatiste ale Maicii Domnului. Este superb. Roaga-o sa aleaga ea acatistul, deschide cartea undeva, oriunde si citeste acel acatist. Te va ajuta. Multumeste-i cand te ajuta. Nu uita sa impartasesti cu ea si bucuriile tale. Vei simti cum se bucura ca iti amintesti sa spui "Multumesc".

Prima oara in viata mea cand am citit un acatist a fost cel al Maicii Domnului, Grabnic Ajutatoare. Mi s-a parut foarte greu, greseam cuvintele, le rosteam gresit, dar vroiam sa il citesc. Si am continuat sa il citesc mai mult de doua saptamani, pana cand am inceput sa il inteleg, sa il simt. Preferam sa ma duc la manastiri si ma asezam in special la Icoana Maicii Domnului, pe care o rugam eu, cu cuvintele mele, sa ma ajute cu cate ceva. Dar tare rusine imi era ca ma duceam la Ea doar atunci cand aveam probleme. Neglijam sa revin sa ii multumesc si sa ii aduc o floare.

Ulterior am intalnit un Lucrator cu Lumina care trebuia sa ma curete pe structuri si, fara sa ii vorbesc despre experientele mele in citirea acatistelor, mi-a spus ca Maica Domnului imi transmite sa ii mai citesc acatiste, pentru ca fac acest lucru intr-un mod foarte placut, care o amuza. Acea persoana nu a inteles bine despre ce era vorba, insa eu da. M-a ajutat foarte mult acel mesaj. Mi-a dat curaj. Am stiut ca chiar daca nu am experienta si chiar daca am probleme cand citesc un acatist, ea ma asculta si aprecieaza efortul meu si dorinta mea de a cere ajutor - intentia mea de a stabili o comunicare. Ii multumesc Maicii Domnului ca m-a incurajat si ca a acceptat cu blandete si iubire greselile mele si o iubesc cu tot sufletul meu.

Cand lucram pe clarvedere, ea a fost primul chip pe care l-am vazut cu ochiul mintii. Mi-a aparut cu un chip familiar mie, pe care il stiam din icoanele mele si mi-a dat curaj sa mai incerc, sa nu ma sperii.

Maicii Domnului ii plac foarte mult florile. Daca ai o iconita in casa, pune o vaza cu flori langa ea. O relatie speciala se construieste treptat si in timp devine din ce in ce mai puternica. O alta bucurie pe care poti sa i-o faci Maicii Domnului este sa citesti langa icoana ei Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, sfintii ei parinti care mult au patimit pana au reusit sa o aduca pe lume.

In diferitele mesaje primite de la ea pentru mine sau pentru alti oameni, am putut observa modul in care se adreseaza: ca de la mama la mama sau ca de la mama la copil; te dojeneste, te ajuta, te ridica, te protejeaza, te invata.

De fiecare data cand va veti ruga la Maica Domnului sa stiti ca rugaciunea va este ascultata.